Am nevoie. De tine. De mine. De noi. Nu. Suntem prea "mari" să încăpem într-o propoziţie. Poate într-o frază. Poate într-un şir de fraze. Ne trebuie un context. Unul doar "al nostru" , unde să fim "noi".
Eu. Stau în propoziţia mea. Înghesuită între subiect şi predicat, iar subiectul nu eşti tu.
Sar peste punct. Sunt aici. Eşti acolo. Ai plecat iar. Te vei întoarce iar. Ca un bumerang. Împreună cu toate regretele, grijile, frământările cu care te-am alungat.
Vino mâine! Dar fără ele. Vino, ia-mă şi aşează-mă în fraza ta.
Vreau să fiu ea. Acea ea, precedată de numai şi de doar. Şi-apoi, să evadăm din fraze, propoziţii şi contexte. Şi să fugim - unul de altul, unul cu altul. Vom fi doar cuvinte.
