De cele mai multe ori, deşi liberi,
sufletul nostru e prizonier - al altui sau altor suflete, al temerilor şi
constiintei noastre, prizonier în trecutul nostru sau dizolvat într-un viitor
planificat, incert.
E dependent de cei pe care îi găzduieşte, le e dator, iar
uneori este el insuşi parte a acelor
suflete.
Sunt oameni speciali pe care îi întâlnim şi în jurul lor ne
construim pe noi, persoane atât de speciale încât întregul nostru univers se
raportează la ei.
Persoane care intră în viaţa
noastră ca o ploaie caldă de vară
care ne mângâie sau ca o furtună care ne trezeşte
din amorţeală , ca apoi să
ne umple sufletul cu soare.
Oameni care au fost acolo şi ne-au ţinut
de mână când am căzut cu riscul de a
fi traşi şi ei odată
cu noi în prăpastie, care uneori ne cunosc mai bine decât ne cunoaştem
noi şi ştiu că ne
vom ridica chiar şi atunci când credem că e imposibil.
Persoane care ne-au pus pe un piedestal în viaţa
lor, persoane care nu uită să ne arate zilnic cât însemnăm pentru ele, cât de minunaţi suntem, care ne
mulţumesc atunci când le aducem fericire şi
ne răsplătesc toată iubirea cu care le umplem sufletele.
Sunt oameni care ne ajută să
creştem , să ne dezvoltăm
, să evoluăm. Oameni care cred
în noi şi care ne susţin, care ne provoacă şi
de la care avem permanent de învăţat. Persoane de care
nu ne vom putea rupe vreodată, căci
ei ne-au fost trepte în urcarea noastră, verigi ale evoluţiei
noastre ca oameni, cărămizile
de la baza a tot ceea ce suntem şi vom fi. Ei au fost acolo de la început şi
vor fi până la sfârşit, într-un timp
infinit de care vom uita să
mai ţinem cont.
Mulţi oameni ne pătrund în suflet şi
de fiecare ne leagă ceva: de la lanţuri subţiri sau groase de
amintiri,iubire, respect până la cordoane
ombilicale imposibil de tăiat vreodată.
Sunt oameni care depind de noi şi noi de ei, iar
atât timp cât ei există în sufletul nostru,
nu vom putea decide independent de ei. Vom rămâne acolo de unde
am vrea să plecăm şi
vom pleca de acolo unde am vrea să rămânem,
pentru a nu răni, pentru a nu fi ingraţi, pentru a nu ne
pierde sufletul.
