Ca-n ziua cea dintâi te văd și-acum
Lumină a nebuniei -cea din urmă
Sub sclave stele, pe stăpân pământ
În razele tăcutei și păcătoasei Lună.
Pe chipul tău pictez păgân și roșu
Pocalul dragostei - prea golul si prea plinul
Să ți-l prăvăl pe buze mi-este imposibil
Și pensulele-njură în perii lor destinul.
Tăcerile ne prind și ne ucid în lanțuri
Cuvintele sub sabia libertății gem
Orbecăim în beznă prin ale iubirii șanțuri
Și îmbătați de gustu-i, mai continuăm să bem.
În vis eu te-am avut și-n vis ai sa rămâi
Lumină cea din urma, păcatul meu dintâi
Pe-altarul nebuniei de-o viață, te sacrific
Lumina mea dintâi, păcatul meu oniric.
